Iar dau de-un drum pavat cu vise
si mi-l povestesc cu putin timp inainte de a-mi face bagajul.
Imi spun mai intai prima piatra
pe care o voi pastra in buzunarul pentru trecut,
dupa care imi soptesc in palme apa marii.
Palmele uita valurile, din pacate,
dar mi-e de-ajuns ca pielea ei le e des invelis.
Apoi imi cant albastrul ce imi acopera drumul
si zambetul ei de fiecare data cand n-o privesc.
Imi desenez si-un sunet pe spatele pozei cu noi,
ce striga stangaci, dar impunator:
"-Te ador!"
Acum imi fac bagajul, deschid usa spre drum
si-l repet de trei ori. Acum o sarut.
Drum bun!
08 septembrie 2007
Urmatorul drum
Eticheta: Versuri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu