Am un prieten care detine o greutate de vreo 150 de kg si de curand a fost la un picnic prin alt oras. Imi povestea cum ca la un moment, a simtit o miscare suspecta in jurul lui si tragand putin cu ochiul, a vazut un copilas care statea in spatele lui. Nu i-a zis nimic, in schimb la urmarit in ochelarii celui ce statea in fata lui, crezand ca o fi vreun "ciorditor" de-al acelor meleaguri. Dupa vreo 5 minutele, copilul a sarit zburdand de fericire, strigand bucuros altui copil: "Ai spart oalele si-ai mancat sarmalele!!!".
Concluzie: pustiul juca "Ascunselea", "Pitita" sau cum ii mai zice prin alte regiuni, ascunzandu-se in spatele acestui munte de om. Si nu l-a gasit nimeni.
04 septembrie 2007
Din spusele prietenilor (10) - "De-a v-ati ascunselea"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
ha haaaa! bine ca nu "l-a scuipat" :)))
:))) asta-i buna
imi aduc aminte ca si noi faceam asta cand eram mici si oamenii chiar intrau in joc si te ajutau sa te ascunzi, iti spuneau cand sa fugi :))
Mi-aduc aminte ca m-am ascuns la o nunta de tara pe sub mese, si atunci m-am imbatat pt prima data, deoarece mai toate rudele, cand eram pe sub mesele lor, ma serveau cu cate "o gurita" de tuica, vin si ce mai nimereau. Asta era, nene, d'aia-mi place mie berea. Si totul se trage de la "V-ati ascunselea" :))
Trimiteți un comentariu