Trec cel mai repede. Probabil ca daca esti prezent la seminarii si mai ajungi din cand in cand si pe la cursuri, nu mai par atat de grabiti anii. Ai mei au zburat. Examenele sunt momentele cand te intalnesti cu mai toti colegii si atunci apuci sa mai imparti o traire, un vis, o amintire de cand nu ne vedeam sau de cand mai imparteam un zambet ironic la aparitia unei alte restante. Si ce fericiti eram cand reuseam sa copiem si aflam ca totusi am picat. Bine... nu eram chiar fericiti.
Am auzit astazi o poveste a unei colege de facultate, careia ii povestea o prietena prin telefon un subiect, la un examen. Si se facea ca prietena aceasta nu intelegea prea bine ce subiect sa-i caute si ii tipa-n telefon, iar colega incercand sa nu auda profesoara de langa, urletele de dincolo de fir, a intrebat-o cu voce putin ridicata: "Nu va suparati, puteti sa repetati subiectul, va rog?".
Frumosi ani. Si acum licenta. Si apoi masterul? Si apoi ce? Cum e viata de dupa? Exista viata dupa facultate? Exista viata dupa orice.
19 iunie 2007
Anii de facultate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Nu mai scrie posturi noaptea ca esti prea melancolic. :)) Am si eu chestii despre liceu si imi pare rau dupa ele, dar ma bucur enorm ca s-au intamplat. Is primul an la facultate si nu e cine stie ce, dar asa a fost si in liceu deci sper sa nu-mi para rau cand termin ;)
Vorba 'ceea: "Viata ca-n liceu nu mai gasesti!"
Si totusi eu mi-s optimist
Ai fi prost si te-as vedea la stiri spanzurat daca nu ai fi optimist.
Trimiteți un comentariu